Bube amare | Alain Gavrilutiu

„Romania. Secolul XXI.

A trai in Romania acestui secol este o provocare, o eterna incercare de a iesi din labirintul intortocheat al Minotaurului, fara a avea in ajutor firul calauzitor al Ariadnei. Mai mult, piedicile apar la fiecare pas.

Pierderea reperelor morale, promovarea nonvalorilor, inmultirea prostiei si propagarea fulgeratoare a inculturii par sa stearga rapid orice urma de decenta, creand un peisaj morbid, ca un camp de lupta insangerat, in care piere zilnic, infranta si dezonorata, normalitatea.Pentru autor, care este un observator fin si profund al acestui spectacol grotesc, suferinta de a asista neputincios la degradarea rapida a societatii capata proportiile unui cataclism. El studiaza cu atentie, parca sub lupa unui microscop, aceasta epidemie generala care s-a napustit peste noi, ii depisteaza bubele amare, pune un diagnostic obiectiv si incearca sa identifice cauzele care au facut ca aceasta societate sa-si piarda busola morala si sa nu-si mai gaseasca rostul.

Dar procesul este de durata, iar uneori pare un pariu pierdut cu existenta. Autorul trece prin depresie, frustrare, revolta, incearca sa-si amorteasca durerea prin droguri, se resemneaza, se revolta din nou, injura, isi cerceteaza minutios ungherele sufletului si ale mintii, incercand sa gaseasca leacul salvator pentru el si pentru tara in care a ales sa traiasca.

Salvarea? Cuvintele.

Scrisul. Aceasta carte.Bubele amare – tarele acestei societati care pare sa nu se mai opreasca din caderea-i vertiginoasa – sunt laitmotivul acestei colectii de eseuri despre ceea ce inseamna sa fii roman si sa traiesti in Romania cand ai avantajul (transformat curand in blestem) de a intelege totul si neputinta de a face mai multe pentru a o salva.

In titlul cartii – ce reia, firesc, ideea calauzitoare a celor 12 eseuri – putem decela si o descendenta baudelairiana («Les fleurs du mal»),din care strabat ecourile decadentismului, distrugerii, depresiei, dezabuzarii, dar si o descendenta caragialiana, ilustrata prin perspectiva hiperbolica asupra lucrurilor («Simt enorm si vaz monstruos»). Totusi, cartea pe care o tineti in mana este mai mult decat atat: este o incursiune plina de referinte culturale savante in meandrele sufletului autorului si o radiografie dureros de exacta a istoriei noastre recente, in care genul proxim este, inexorabil, decadenta, iar diferenta specifica este incercarea disperata de a trai in normalitate.” - Carmen Tertiu „Daca faci parte din generatia lui si vrei, la fel ca el, sa te exprimi pe tine ca fiinta unica, il vei iubi firesc, natural, pe Alain.

Pentru ca el – iar lucrul acesta imi place cel mai mult la oameni, deoarece a devenit atat de rar –, el nu se afla in competitie cu nimeni. El se depaseste doar pe sine evoluand ca spirit pe aici.

Nu-i este deloc usor, asa cum nu ne este nici noua, insa el a inteles ca se poate crea pe sine in mod autentic doar fiindu-si siesi fidel si dand dovada de discretie si demnitate in tot ceea ce face. Insa facand totul asa cum simte.

Norocul lui este ca a primit un dar divin de pret: talentul artistic.Daca peste talentul acesta primit de...