Calea spre Nirvana | Louis de La Vallee Poussin

"Este greu sa ne imaginam cum ar putea functiona spiritul uman fara convingerea ca ceva ireductibil real exista in lume", scria Mircea Eliade in prefata uneia din cartile sale; ceva aflat dincolo de vicisitudinile vietii, de caracterul ei tranzitoriu si de fluxul haotic al lucrurilor si evenimentelor. "De aceea omul a cautat in toate vremurile nu doar puterea la nivel social, ci si Nemurirea, Infinitul, Transcendentul." Fiecare traditie spirituala si-a format propria imagine despre acest Transcendent si a cautat o Cale prin care sa acceada la el. In budism, el se numeste Nirvana, iar "Calea spre Nirvana" este Dharma, doctrina proclamata de Buddha...In studiul budismului, cercetatorul apusean se confrunta frecvent cu termeni si doctrine care fie nu au avut niciodata echivalent in propria lui traditie spirituala fie, daca au avut, acesta a fost de mult uitat (cazul transmigratiei, metempsychosis).

De multe ori insa, stranii cum par lucrurile la prima vedere, ele sunt totusi abordabile cu mijloace familiare gandirii apusene. Asa de pilda conceptul de karma, sau doctrina despre inexistenta sinelui.Nirvana, in schimb, pune probleme de alta natura: un concept care se sustrage oricarei descrieri verbale este indigest pentru o gandire dependenta in cel mai inalt grad de limbaj.

Istoria interpretarilor date Nirvanei de catre savantii europeni este, in buna masura, istoria tentativelor de a intelege ceva ce nu e menit a fi "inteles", ci realizat prin practica meditativa. Louis de la Vallee Poussin era perfect constient de aceasta, cand a spus ca "pentru un budist, important este nu sa stie ce este Nirvana, ci sa atinga Nirvana ", la fel cum "pentru crestin important nu este sa inteleaga natura lui Dumnezeu, ci sa se faca placut lui Dumnezeu".Walter FotescuEtienne Joseph Marie Louis de La Vallee Poussin (1869-1938) urmeaza de tanar studii clasice; in 1888 devine Docteur en Philosophie et Lettres.

Opteaza pentru cariera de orientalist; studiaza sanskrita, pali si avestica. Din 1893 este numit profesor la Universitatea din Ghent, unde va ramane timp de 35 de ani.In prima sa lucrare importanta, Bouddhisme, Etudes et Materiaux, studiaza relatia dintre ascetismul indian si ritualurile tantrice ale "mainii stangi".

In anii care au urmat, a editat cateva lucrari masive: Panjika, comentariul lui Prajnakaramati la Bodhicaryavatara lui Santideva; Mulamadhyamakakarika lui Nagarjuna, cu comentariul lui Candrakirti. Acestora li se adauga peste cincizeci de articole din Dictionary of Religion and Ethics, studii despre doctrina karmica, despre inlantuirea celor Douasprezece Cauze, despre doctrina mahayanica a celor Trei Corpuri ale lui Buddha.Refugiat in Anglia, a catalogat manuscrisele asiatice ale bibliotecii universitare din Cambridge si pe cele de la India Office din Londra.

A editat, in colaborare cu Edward J. Thomas, Mahaniddesa, text canonic al scolii Theravada.

Prelegerile tinute la Universitatea Oxford au aparut cu titlul The Way to Nirvana - Six Lectures on Ancient Buddhism as a Discipline of Salvation. Publica trei carti consacrate istoriei vechi a Indiei - Indo-Europeens et Indo-Iraniens (1924), L'Inde aux temps des Mauryas (1930) si Dynasties et histoire de l'Inde (1935) - si doua lucrari de sinteza: La morale bouddhique (1927) si Le...