Despre materialism - Sebastiano Timpanaro

Opera lui Timpanaro conține cea mai coerentă și elocventă repudiere a ceea ce el însuși numește „marxism occidental”, care a fost scrisă de la război încoace. Este astfel cu atât mai frapant faptul că, într‑o serie de aspecte definitorii, propria sa operă se conformează, în pofida intențiilor sale, modelului pe care l‑am schițat mai sus.

Opera lui Timpanaro este și ea esențialmente filosofică - și nu politică sau economică. Mai mult decât atât, și ea se revendică de la un precursor intelectual al lui Marx, prin care marxismul este apoi reinterpretat în chip fundamental.

În acest caz, predecesorul principal este poetul Giacomo Leopardi, a cărui formă particulară de materialism este considerată complementul salutar și necesar al celui dezvoltat de Marx și Engels, datorită conștiinței de nezdruncinat a limitelor insurmontabile - ale fragilității și mortalității - impuse omului de o natură ostilă. Cea mai originală temă a operei lui Timpanaro este astfel inevitabilitatea victoriei finale - nu a omului asupra istoriei, ci a naturii asupra omului.

Gândirea sa se dovedește astfel probabil mai pesimistă, de o tristețe clasică, decât a oricărui alt gânditor socialist al acestui secol. Din toate aceste puncte de vedere, Timpanaro poate fi considerat, în mod paradoxal, dar neîndoielnic, ca aparținând tradiției marxismului occidental căreia i se opune.

S‑ar putea susține și că importanța notabilă în formarea sa a filologiei clasice - disciplină dominată în întregime de cercetători nemarxiști, de la Wilamowitz la Pasquali - corespunde de asemenea modelului creionat în eseul de față. Acestea fiind spuse, trebuie subliniat totodată că, în alte privințe, opera lui Timpanaro stă în contradicție directă și reală față de normele marxismului occidental.

Diferențele constau în faptul că filosofia lui Timpanaro nu a rămas cantonată în primul rând într‑o preocupare epistemologică, ci a căutat să dezvolte o viziune largă asupra lumii, păstrându‑se fidelă, dar și critică, față de moștenirea lui Engels; totodată, recursul la Leopardi nu s‑a bazat niciodată pe pretenția că Marx ar fi fost influențat sau că ar fi avut cunoștință de poet ori pe afirmația că cele două sisteme de gândire ar fi în vreun fel omogene - Leopardi fiind prezentat ca furnizând ceva ce lipsește, și nu ceva ascuns, din Marx; pesimismul său este unul conștient declarat și susținut ca atare, într‑o proză limpede. În fine, se poate afirma și că aceste trăsături au fost însoțite de un grad de libertate mai mare în raport cu constrângerile comunismului oficial decât beneficiase oricare altă figură a marxismului occidental.

Timpanaro, născut în 1923, nu a fost niciodată, iar în acest aspect constă unicitatea sa, membru al Partidului Comunist, însă nici intelectual neafiliat, ci militant într‑un alt partid proletar - mai întâi în aripa stângă a PSI (Partidul Socialist Italian), iar apoi în PSIUP (Partidul Socialist Italian al Unității Proletare), în Italia. - Perry Anderson \n \n Traducere din limba italiană și engleză de Alex Cistelecan.