Dincolo de nori | Nicoleta Tudor

Dincolo de nori, de Nicoleta TudorA fi sensibil este unul dintre cele mai nobile lucruri care ne poate incadra transcendenta efemera. De asemenea a ne pastra sensibilitatea pe tot parcursul unduitor al existentei noastre umane reprezinta testul suprem al vietii.

Cine ajunge sa constientizeze acest fapt, constientizeaza, de fapt, ca viata este mult prea scurta si pretioasa pentru a putea fi traita altfel.Prima idee care reiese din acest volum de versuri, cu care consider ca fiecare cititor va fi de acord, este legat de faptul ca autoarea pune accentul pe sentimentul cel mai profund care a dus la evolutia spirituala a tot ceea ce insemna omenire si aici ma refer la IUBIRE sub toate formele pe care noi le cunostem in ziua de astazi.De aici rezulta ceea ce am nazuit a cugeta mai sus – SENSIBILITATEA.Un alt lucru care se regaseste in aceasta scriere este legat de PROFUNZIME. Totul este scris sub imboldul profunzimii care vine ca o unda ce invaluie intr-o aura celesta fiecare poezie in parte.

Daca ar fi sa traduc printr-o exprimare fizica ceea ce mi-a transmis fiecare poezie in parte, aceasta ar fi “oftatul”: oftatul trairilor din suflet, oftatul de dor, oftatul sentimentelor neimpartasite, oftatul prea-plinului, oftatul coloritului sentimentelor ce ne inconjoara.VIATA CA O CALATORIE INITATICA este un alt standard care insoteste aceasta scriere. Poeziile incepand a fi scrise din frageda copilarie si continuand pana in ziua de astazi, primesc odata cu trecerea timpului din intelepciunea acumulata in viata de omul Nicoleta Tudor.

Unele versuri fiind adevarate pilde pentru noi cititorii.Cum era de asteptat, orice scriitor profund si sensibil, presara in propria-i creatie si intrebari existentiale. In unele versuri cititorul o sa aiba bucuria de a descoperi intrebari care se refera strict la partea spirituala, la evolutia omului, la rolul lui in lume, la ce reprezinta viata, etc...Peste toate aceste lucruri, din punctul meu de vedere, ceea ce face cinste autoarei este faptul ca opera sa nu a fost scrisa sub imboldul a FORTUNA LABILIS, perenitatea lucrurilor materiale fiind lasate deoparte, totul fiind translatat in plan metafizic, ceea ce spune multe despre viziunea asupra vietii pe care o are domnia sa.In inchieiere, voi lasa cateva versuri ale marelui poet persan Omar Kayam, care cred ca incadreaza cel mai bine contopirea intre planul existential al autoareisi reflexia materializata prin stihurile expuse:Ce zi frumoasa-i astazi!

Si cat de bland zefirul!In roua-si spala fata aprinsa trandafirul.Privighetoarea-si spune in grai stravechi si sfant:Imbata-te tot timpul de-arome si de cant!Cu stima si consideratie,Cristian Mosneanu