Eminescu | Dan Gradinaru

De ce Eminescu? Fara indoiala, din punctul meu de vedere, din foarte multe motive (exemplific cateva): Ca sa ”verific” opera si mitul insotitor al ”poetului nepereche” (G.

Calinescu), poezia, proza si corespondenta amoroasa, si sa curm intr-un fel sau altul indoieli proprii si ale altora (si constat finalmente ca dupa o suta si mai bine de ani poetul e viabil, rezista, tine la tavaleala, adica la analiza critica), ca sa vad in ce masura in epoca globalizarii mai incape vocea unui ”poet national” (Iacob Negruzzi, 1889), ca sa-l imprietenesc pe cititor cu poezia care-si modifica valorile estetice, dar isi pastreaza si un nucleu dur, inatacabil, ca sa ”pipai” (sa evaluez) care mai e starea canonului literar cat priveste chiar acest nucleu dur, unde se afla locul creatiilor de inspiratie populara, raportul poezii lungi – poezii scurte etc. Pentru ca societatea, ca o broasca testoasa uneori, alteori cu iuteala fulgerului, se misca si odata cu ea se misca si opera, scotand la iveala, ca un sarpe sau ca un prestidigitator, tot felul de piei, adica alte si alte fete, si pe cale de consecinta fiecare generatie urmeaza sa-si exprime punctul de vedere, pentru ca sunt un fan al visului poetului din 1876 si i-am dat o interpretare psihanalitica pe care am dorit s-o impartasesc tuturor, pentru ca sunt contra stupidei teorii complotiste care face din poet o victima civila a lui T.

Maiorescu, pentru ca-mi plac lucrarile a numerosi eminescologi, dar si pentru ca la un moment dat am simtit ca nu mai pot daca nu scriu cartea despre poet etc. Pentru ca, nu in ultimul rand, Eminescu e un brand vandabil si in vremuri de criza etc etc.