Galaxia termitelor | Constantin Cublesan

Astazi la prinz, in Science & Vie – o stire: In afundul padurilor de pe Amazon, un grup de biologi au descoperit o specie de furnici uriase al caror comportament este cel putin ciudat. Triburile de bastinasi nomazi din zona isi stabilesc vatra asezarilor lor, in fiecare an, ghidandu-se dupa exodul acestora, salvandu-se astfel de la inundatiile capricioase ale fiecarei primaveri.

Furnicile se urca in copaci, se aseaza una langa alta pe ramurile acestora si isi ridica trupurile in aer, inlantuindu-se intre ele cu membrele anterioare, raminand asa ore in sir, uneori chiar zile intregi, adulmecind parca vazduhul, dar si mai mult semanand cu o retea de micro-receptoare radar care, toate la un loc, coplesind coroanele mai multor copaci din zona, par intr-adevar veritabile antene, capabile a receptiona acel inefabil transmis de natura si care le previne asupra modului cum vor erupe, in perioada urmatoare, apele Amazonului. Odata edificate, pornesc in exod spre alte taramuri, mutandu-si pur si simplu musuroaiele acolo unde apele nu le vor mai inunda.

Iar oamenii aceia, bastinasii spun ca nu s-a intamplat niciodata ca furnicile sa dea gres in prognoza lor. In plus, sunt foarte atasate de oameni, neintamplandu-se niciodata sa le produca vreo paguba, in ciuda dimensiunilor lor cu totul considerabile...