Glasvand | Raluca Mihaila

Doar prin imaginatie poti iesi din tine pentru a te privi in ochi.35 de ore din viata Oanei, o femeie care lucreaza inca de la teminarea facultatii in aceeasi corporatie. Desi extrem de frustrata de limitele profesionale, Oana isi vinde zilnic motive pentru a continua acest mod de viata.

Sub aparenta-i superficialitate se ascunde un suflet doritor de apreciere si de expunere, dar si speriat de judecata celor multi. Este un om care a invatat sa fie in control si caruia nu ii este deloc la indemana vulnerabilizarea.

Cu toate acestea, momentele de constientizare profunda o fac sa spere ca, daca nu va avea ea curajul sa se desprinda, macar viata sa o forteze sa faca un pas inspre ea insasi, spre cea care stie ca poate sa devina. Fragment:"Dupa ce imi beau cafeaua si ma pregatesc degringolant pentru o noua zi la stapan, mai am a ma amagi cu gandul ca pentru inca patruzeci si cinci de minute imi mai permit luxul sa ma intreb daca exista sau nu liberarbitru.

Asta pana ajung in fata calculatorului indexat la active corporative sub un numar mai lung decat cel de prizonier pentru crima din culpa.Dar m-am inselat in privinta luxului aspirational, pentru ca nici n-am iesit din casa, si m-am surprins sub asediu fonic.— Mai usor, cretinule! E mobila noua!, urla un dulap cu ochi si apucaturi de urs brun, care din ghinion pe fond de nesansa a ratat ocaziile de a lega prea multe sinapse. — Ma scuzati, va rog, nu am vrut!, se scuza altul, care parea sa nu stie ce l-a lovit, dar totusi ai fi zis ca nu e la prima abatere.— Degeaba nu ai vrut, ti-a iesit, insista fiara.— Ma scuzati.— Nu te mai scuza atat si fii atent!

Cum te-au angajat, nenica, astia de la mutari? Nu a trebuit sa treci vreun test de competenta, ceva?Saracul, ca bogat nu cred ca era ca sa se chinuie inutil, privi in pamant si continua tacut sa isi faca meseria.

Daca nu i-a placut scoala! Eh, si daca ii placea, tot aia era.

E plin de absolventi de facultate care imping lizele prin supermarketuri, asa ca nimic nu ne mai surprinde.Mi-a ajuns liftul la nas, asa ca nu-mi ramane decat sa cobor de la etajul 9 al aerului rarefiat in care cred ca imi plimb ifosele pana la parterul mediocritatii pline de goliciune. Ei, si ce daca?

Cu totii trebuie sa ne mai sacrificam din cand in cand, nu?„Isi are si orgoliul rolul sau, alaturi de frica”, imi zic de multe ori. Amandoua te tin in priza.

Ca nu mai iesi, asta e alta treaba."