Home Alone 3 | Jean-Lorin Sterian

Daca ar fi sa-ti reprezinti singuratatea printr-un obiect, care ar fi acela? Citind poemele lui Jean-Lorin Sterian, s-ar putea sa-l regasesti – poate i l-ai dus chiar tu in garsoniera cunoscuta sub numele de „lorgean theatre”.

Singur acasa 3 este un inventar de singuratati, unele cauza, altele efect, fiecare cu gustul, mirosul si textura ei, fiecare cu mecanismul ei de separare-apropiere de ceilalti, fiecare cu motivatia si cu absurdul propriu. In carte, singuratatea uneste clubul berlinez Berghain, stabilopozii din Constanta si lacul Cismigiu, covoarele pe care nu a calcat nimeni si plicurile de supa, sticlutele cu nisip din Sahara, frezele facute in copilarie si herniile inghinale, zilele in care nu primesti niciun mail si toate garsonierele lumii.

Jean-Lorin Sterian scrie o poezie care „te vizeaza”, uneori calm ca dupa furie, alteori lucid ca inainte de tristete, mereu senzorial si filmic. Exista o singuratate care uneste si o singuratate care desparte.

Tu de ce parte a singuratatii esti? „Ce au in comun doua bilete la Antipa, opt pietre culese din opt locuri diferite, un aragaz intr-o garsoniera, un scaun lasat afara in curte, o periuta uzata, o sabiuta gonflabila, fiecare apartinand altcuiva? Legatura este singuratatea, <flagelul vietii din zilele noastre>.

De singuratatea lui Lorin s-au lipit tot felul de chestii, gesturile altora, singuratatile altora, scenariile altora. Iar el, ca alti locuitori ai Solitudinii, acest continent vascos format intre Berlin, Havana, Bucuresti si aiurea, ei bine, el s-a gandit ca starile astea alienante merg colectionate intr-un volum de poeme.

Pentru ca, uneori, singurul mod in care poti vorbi despre singuratate este sa vorbesti in limbajul universal al poeziei. Singuratatii mele i-au placut poemele astea insingurate.” Livia Stefan „daca orasul ar fi fost o casa, atunci locuiam impreuna daca as fi avut mai mult respect pentru mine, mi as fi inchipuit ca e un spion al unei organizatii secrete care vede in mine un potential salvator al lumii in dreapta mea ar fi stat bodoganindu l pe d zeu ariciul in stanga ar fi deschis ochiul stang pisica ploi dese ma consolau uneori pentru timpul dintre ziduri desfaceam podeaua cautam chei printre scanduri ma conduceam galant dintr o camera in alta tenis de masa, tenis de masa, tenis de masa ochii de celuloid sareau ca niste maimute printre oasele uscate sarutmana, doamne, pentru tenisul de masa” Jean-Lorin Sterian, „guten morgana” Despre autor: Jean-Lorin Sterian - A debutat la 21 de ani cu un volum de proza scurta SF care, din fericire, nu se mai gaseste pe nicaieri.

Atras de impostura asumata, a promovat playback-ul cu formatia Grupul Sanitar. Dupa alte trei carti, a publicat Lorgean, un roman despre protohipsteri si viata intr-o redactie de revista de lifestyle.

Ecourile acelei perioade pot fi intalnite in filmul Starshitting, pe care inca nu a reusit sa-l finalizeze. In ultimii ani a calatorit suficient incat ca, de fiecare data cand se afla in Bucuresti, prietenii sa-l intrebe: cand pleci?

Desi a publicat alte volume de literatura si antropologie, a regizat filme si documentare, a facut expozitii si...