Istoria francmasonilor | Jean-Paul Dubreuil

Cartea lui J. P.

Dubreuil este o alcatuire compozita de teme si referinte masonice; gasim aici o sectiune ce concentreaza problemele de istorie masonica, o sectiune de ritualistica, dar si o ampla alocare de spatiu editorial pentru prezentarea unor particularitati privind manifestarea Masoneriei in Europa. In mod simetric, la inceputul si, respectiv, la sfarsitul lucrarii sunt consemnate cate doua capitole ce evidentiaza atitudinea autorului fata de fenomenul masonic.

Cartea se deschide cu o argumentatie consistenta privind definirea Artei regale, pentru ca, in incheiere, sa se sublinieze nevoia de reformare, pe alocuri, a procesului de transmitere a invataturii initiatice, precum si pledoaria autorului referitoare la presiunea constanta pe care lojile au suportat-o ca urmare a emiterii bulelor papale de excomunicare. In preambulul lucrarii, autorul produce o succinta expunere de motive despre scopul demersului sau si, astfel, il face partas pe cititor la ceea ce am putea numi aici resortul interior care l-a animat in actiunea sa de a oferi o marturie despre Masoneria timpului sau.

In esenta, asa cum afirma in mod explicit, autorul considera de datoria sa sa intervina pentru a distruge falsele prejudecati ale oamenilor care inca se mai indreapta contra Francmasoneriei ; el a definit Masoneria ca fiind o societate de barbati, reuniti in scopul de a practica toate virtutile, de a exercita la scara universala iubirea fata de semeni si de a se intrajutora in cazul grelelor incercari ale vietii. Rand pe rand, Dubreuil aduce in fata cititorului textele ritualice privind deschiderea lojii ucenicilor, calfelor sau maestrilor, precum si pe cele referitoare la derularea agapelor masonice sau la ceremoniile gradului de maestru perfect si, prin aceasta dezvaluire, produce cumva o dovada a faptului ca, in esenta, Masoneria nu are niciun secret, ci doar un Adevar care asteapta sa fie descoperit. (Vasile Zecheru) „Savantii au dorit sa faca din Masonerie o stiinta universala.

Asa se face ca astazi multe scoli stiintifice sunt deschise catre Orienturi. Altele, care nu sunt savante, dar sunt entuziasmate de teosofia antica, au venit cu tot felul de erori si de prejudecati si au servit drept acoperire imensei multimi de asociatii care nu urmeaza defel principiile masonice, ci se ocupa de materiile profane si politice, fapt ce i-a atras adevaratei Masonerii persecutii pe care nu le merita.

Fara a ne extinde pe un traseu al riturilor si gradelor ce trebuie urmate si fara a examina daca riturile templiere, filosofice sau scotiene sunt de preferat, noi le vom crede a fi bune toate, cu conditia sa se aplece asupra cautarii Adevarului, iar eforturile lor sa se indrepte spre ameliorarea speciei umane; aceste doua proiecte sunt deschise unor variatii largi si ofera atatea cai de urmat, incat nu ne propunem sa-i luam drept model nici pe iluminati, nici pe templieri, caci numele nu inseamna nimic. Esentialul este sa-ti atingi scopul.”J.

P. Dubreuil „Cel care urmeaza sa fie acceptat ca ucenic va trebui sa se retraga in izolare spre a medita, sa exerseze la propriu compasiunea fata de un om nevoias, lipsit de cele necesare...