La cirese - Ion Creanga

• Ediție adaptată de Mihaela Anton după povestea originală Ion Creangă \n \n La cireșe, celebrul fragment din partea a doua a volumului Amintiri din copilărie de Ion Creangă, este analizat de criticii literari (precum George Călinescu, Tudor Vianu sau Nicolae Manolescu) dintr-o perspectivă estetică și psihologică profundă, dincolo de simplul caracter anecdotic al întâmplării. Iată principalele aspecte evidențiate de critica literară de-a lungul timpului: 1.

Universalitatea copilăriei („copilul universal”) Criticii au remarcat faptul că Nică nu reprezintă doar un simplu băiat de la țară din secolul al XIX-lea, ci imaginea copilului universal, definit prin spiritul ludic, curiozitate, ingenuitate și înclinația spre mici pozne. George Călinescu afirma că în Amintiri din copilărie este simbolizată copilăria însăși, cu toate trăirile ei intense, lipsite de grijile specifice maturității. 2.

Arta dialogului și comicul de situație Episodul este considerat o reușită a comicului de situație și de limbaj. Criticii evidențiază falsa politețe a lui Nică atunci când mimează amabilitatea în fața mătușii Mărioara pentru a „testa terenul”.

Dialogul alert, urmat de monologul interior în care băiatul se bucură că unchiul și vărul nu sunt acasă, demonstrează o fină observație psihologică a copilului pus pe șotii. 3. Dinamismul și caracterul vizual al narațiunii Urmărirea înfocată prin lanul de cânepă este adesea menționată ca un exemplu de dinamism narativ.

Autorul reușește să creeze imagini extrem de plastice și vizuale („cânepa toată palancă la pământ”), transformând o simplă ceartă într-o adevărată scenă de acțiune, plină de haz. 4. Ambiguitatea perspectivei (naratorul dublu) Un element remarcat de critica modernă este structura narativă complexă.

Există o dedublare între naratorul adult (care privește în urmă cu nostalgie, detașare și autoironie) și naratorul-copil (care retrăiește frica de pedeapsă și dorința de a mânca cireșe din momentul întâmplării). Această trecere firească de la tonul ironic la cel nostalgic oferă textului o savoare aparte. 5.

Dimensiunea morală implicită Deși Creangă nu moralizează direct și păstrează un ton relaxat, textul are și o valoare educativă implicită. Urmările întâmplării, inclusiv plata stricăciunilor provocate în grădină și rușinea resimțită de Nică, restabilesc echilibrul moral al comunității, sugerând că orice faptă nechibzuită poate avea consecințe.

Cu ajutorul textului original din Amintiri din copilărie și al desenelor frumos realizate de Cezar Mandache, am încercat să realizăm o lucrare cât mai atractivă pentru tinerii cititori. Pentru autenticitatea limbajului, care dă farmec povestirilor, s-au păstrat formele arhaice ale cuvintelor.

Unele dintre acestea sunt explicate în notele de subsol. \n \n Ilustrații color de Cezar Mandache.