La locul meu - Gellu Dorian

La locul meu \n Unele lucruri s-au retras la locul lor, \n nu le mai cauta nimeni, \n doar ochii stau cu genele intredeschise, \n pe acolo iese lumina si se asaza in intuneric, \n pe acolo mai cauta privirea ca o mina straina \n intr-un buzunar strain, \n arunca maruntisul in preajma unor copii \n care au buzunarele sparte, altele inca mai bojbaie prin spatele ochilor \n unde sar scintei din nicovala unui potcovar de cai naravasi, \n ochii stau alipiti de cer, \n lumina cauta zorii de zi, \n iar noaptea e departe, ca o femeie la care visezi, \n timp in care realitatea din care dispar \n creste in copiii ale caror buzunare s-au umplut de griji, doar pe masa la care stau toate par neclintite, \n acolo, de cind ma stiu, \n de cind e lumea prin care am trecut si eu un pic, \n m-am asezat la locul meu, \n unde nu ma mai cauta nimeni.