Lacrimi si dinti - Ioan Caulea

lecție \n Am săpat adânc până am dat de cuvinte. Când mi-am dat \n seama că gropile comune au nevoie de-un templu, am cerșit lumină \n de la lampa lui Aladdin.

Dar jurnalul de călătorie nu e carte \n de vizită pentru hoții de buzunare cu pâine. Porumbeii albi vestesc \n dimineți fără tancuri, anotimpul cu numărul 5 dintr-un calendar \n fără cruci negre.

Am fost anunțat că regele moare \n și mi-am luat bilet la spectacol. Dac-aș fi știut că e cheală cântăreața, \n aș fi dansat mai mult de-o vară în așteptarea unui Godot grăbit.

Lumile \n se împletesc sub soarele roșu de octombrie, una pe față, \n două pe dos. Sau poate de noiembrie, depinde de stil…, \n până când viața le va despărți.

Lecția continuă și zidurile \n își scriu singure dialogurile printre umbre. Pământul de pe foaie \n miroase a rugăciune \n ... și a liniște.