Miresmele sperantei - Laura Damian

La malul Marii Nordului, pe nesfarsita-i plaja, un barbat si o femeie calcau desculti nisipul fierbinte, printre scoicile lasate de reflux. Ea era tanara si vorbareata, el, mai in varsta, tacut, fermecat de vioiciunea sa.

Femeia ii insira nimicuri, insa barbatul o asculta vrajit, sorbindu-i devotat cuvintele, surazand si cuprinzandu-i cu blandete degetele intre ale sale. Pareau singuri, doar ei doi si tarmul, stapani ai unui univers fugaci, infiripat din reverii si din dorinte implinite, un Paradis terestru, afundat in amintiri absconse si-n uitare, sculptat deavantul unui barbat de a renaste langa o femeie.

Priviti din departare, imaginau ravnita fericire pe care fiintele umane o cauta necontenit de-a lungul vietii. Doua suflete odata izgonite din cula Edenului, voit pierdute in babilonia siderala, despartite de pustiuri, regasite apoi, la porunca destinului, pe un petic de uscat marginit de apa in mirificul De Panne. \n \n Intr-o lume in care promisiunile agonizeaza, amagite de un alint si de o firava speranta, Coralia Radomir, asistenta medicala la sectia de oncologie a unui spital din Romania, renunta la tot ce a realizat pe plan profesional si porneste spre Belgia, sa isi salveze povestea de dragoste pe cale sa se stinga.

Ajunsa in Bruxelles, insa, descopera nu doar un oras strain, ci o iubire transformata intr-o iluzie si un logodnic diferit, fiindca Matei duce o viata dubla. Prinsa intr-un joc al neincrederii si al minciunilor negate, tanara se straduieste, in zadar, sa-l recastige, fiecare incercare indepartandu-i mai mult, anticipand momentul despartirii.

Sfasiata de esec si de realitatea pe care va trebui sa o infrunte intoarsa in Romania, se abandoneaza imprevizibilului, acceptand oferta surorii mai mari, de cativa ani stabilita la Waterloo: sa lucreze pentru Raffaella si Pietro Rizzo, o familie de italieni nonagenari. Intre peretii casei incarcate cu amintiri inramate si povesti din alte vremuri, Coraliei ii pare ca timpul s-a oprit, ca viata i se scurge monoton, cu gesturi repetitive, toate dedicate batranilor, catelului si oaspetilor lor.

Nevoita sa se ocupe de menaj si de servirea mesei, cand se priveste in oglinda aproape nu o mai recunoaste pe asistenta atat de apreciata de medicii si de pacientii din Romania, iar la fiecare pranz duminical, pusa in situatii umilitoare, suporta insultele Patriziei si ale lui Valerie, doua femei din cercul intim al familiei Rizzo. Totusi, o raza de speranta va straluci in coltul umbros al existentei sale cand, la rugamintea Raffaellei, accepta sa-l ingrijeasca pe copilul ei de suflet, un barbat haituit de ganduri sumbre si de nalucile trecerii in nefiinta: Xander Boonen, avocat de succes, victima unui devastator accident care il izoleaza o vreme de lumina zilei.

Cu ochii bandajati, coplesit de sechele fizice si emotionale, intr-un prim moment Xander ramane inchis in propria-i neliniste, intre dorinta de a-si regasi vederea si femeia iubita - dupa care alergase printre masini, intr-o intersectie, sa-i inmaneze o scrisoare -, dar putin cate putin, rabdatoare, grijulie, romancuta, cum o ironiza Patrizia pe Coralia, devine unica persoana care-l incurajeaza sa depaseasca obstacolele create de accident. La randul sau, tanara asistenta descopera in avocatul Boonen nu doar vulnerabilitatea unei persoane ranite, ci un barbat indragostit care, cum ea insasi o facuse cu cateva luni inainte, cauta sa salveze o iubire aproape imposibila, marcata de profunde cicatrici.

Iar destinul are un plan bine scris pentru inimile suferinde: impinsa de perseverenta asistentei de a-l ajuta sa isi mentina vie speranta vindecarii si de teama ca disperarea ar distruge viitorul pacientului, povestea lor se tese in tacere, intre cei doi nascandu-se o surprinzatoare dependenta. O legatura ambigua, complicata, perceputa ca un joc intre vis si realitate.

Desi incapabil sa o vada, Xander simte primele emotii pentru Coralia, sentimente confuze pe care, initial, le respinge, fiindca intre el si straina platita sa il ingrijeasca rataceste umbra unei alte iubiri: Flora, femeia de care s-a indragostit inainte de accident si a carei absenta continua sa-l consume. Multe nopti, in mintea barbatului nevazator, Flora va ramane un ideal inaccesibil, iar inima i se va zbate intre indemnul de a o uita si nevoia de a se agata de amintirea ei.

Autoarea propune cititorului o poveste despre fragilitatea umana, despre emotii pulsate dincolo de iluzii, despre renuntare si regasire, despre drumurile sinuoase si oportunitatile unui destin care par sa le alunece protagonistilor printre degete. \n Miresmele Sperantei descrie neobosita goana a sinelui in cautarea fericirii, insotind personajele in curajoasa lor incursiune pe taramurile stapanite de demonii incertitudinii, pentru a intelege cum e posibil ca o singura inima sa bata la fel de puternic, in acelasi timp, pentru doua iubiri. Este, de asemenea, un voiaj al calatorului care-si ascunde in valiza, intr-un buzunar secret, dorinta de a reusi, teama de abandon si o profana incantatie sortita sa alunge solitudinea zamislita de juramintele nerespectate.

Insufletit de dialoguri incisive si de o rascolitoare introspectie, romanul exploreaza conflictele interioare ale unui barbat si ale unei femei care, convinsi ca au primit destul in viata, pierd in cateva secunde unul dintre cele mai pretioase lucruri pamantesti: increderea in oameni. Izolati chiar in lumea in care singuri s-au predat timpului si resemnarii, ezitarile lor nasc sperante si intrebari la care numai cititorul va primi raspunsuri: vor reusi ei sa redescopere linistea sufleteasca in haosul unei relatii neplanuite, dar randuite de destin?

Li se va darui sansa de a ramane impreuna? Poate cenusa unei iubiri stinse sa aprinda o noua poveste?

Sau trecutul, cu seducatoarele sale miresme, e un blestem menit sa zideasca pe vecie temeliile viitorului?