Nervul vag si teoria polivagala - Stephen W. Porges

Nervul vag și teoria polivagală. Puterea de transformare pe care ți-o oferă starea de siguranță și conectare \n \n Nervul vag și teoria polivagală.

Puterea de transformare pe care ți-o oferă starea de siguranță și conectare este noua ediție a cărții Ghidul teoriei polivagale. Puterea de transformare pe care ți-o oferă starea de siguranță și conectare \n \n Dezvoltată de un cercetător de renume mondial, dr.

Stephen Porges, teoria polivagală se concentrează pe ceea ce se întâmplă în corp și în sistemul nervos și explică modul în care sentimentul nostru de siguranță, pericol sau amenințare cu viața ne poate afecta comportamentul. Teoria polivagală oferă un cadru științific care sprijină integrarea terapiilor fiziologice („de jos în sus”) cu abordări cognitive („de sus în jos”) pentru a ajuta la schimbarea și îmbunătățirea modului în care ne simțim, gândim și ne conectăm cu ceilalți.

Cartea oferă o perspectivă nouă și fascinantă asupra modului în care sistemul nervos autonom reglează răspunsurile noastre la stres și interacțiunea socială. Porges prezintă teoria polivagală într-un mod accesibil și ușor de înțeles și explorează modul în care această teorie poate fi aplicată, oferind cititorilor instrumente valoroase pentru a-și îmbunătăți sănătatea mentală și bunăstarea generală. \n \n În Teoria polivagală (viziune științifică despre unitatea minte-corp, bazată pe neurofiziologie, neuroanatomie și evoluție), un termen central este neurocepția, mecanismul care comută sistemul nervos autonom în una dintre cele trei mari stări definite de Teorie: starea de siguranță, starea de pericol sau starea de amenințare a vieții.

Neurocepția evidențiază rolul esențial al sistemului de angajare socială, care include fața, inima și nervul vag mielinizat, în inhibarea celor două sisteme defensive: reacțiile de luptă/fugă și cele de deconectare. \n Teoria polivagală subliniază dependența reacțiilor noastre psihologice, corporale și comportamentale de starea fiziologică, precum și comunicarea bidirecțională între corp și creier, în principal prin intermediul nervului vag. În viitor, neurobiologia interpersonală, domeniul Teoriei polivagale, va contribui la o mai bună înțelegere a modului în care interacțiunile sociale și sprijinul social - prin intermediul unui terapeut, membru al familiei sau prieten - pot facilita sănătatea fizică și mentală.

Adevărata cheie în a înțelege Teoria polivagală constă în a realiza că oamenii, fiind mamifere, au nevoie de alte mamifere, de alți oameni, cu care să interacționeze pentru a supraviețui. Aspectul important este capacitatea de a interacționa reciproc, de a-și regla reciproc starea fiziologică și, în esență, de a crea relații care să le permită indivizilor să se simtă în siguranță.

Dacă vedem asta ca pe un laitmotiv în toate aspectele dezvoltării umane, inclusiv legat de îmbătrânire, atunci concepte precum atașamentul, intimitatea, iubirea și prietenia încep să aibă sens. Traducere din limba engleză de Walter Fotescu.