Opere VII | Dumitru Tepeneag

Naratorul se descopera redus, de personajul sau, la tacere. Pont des Arts este romanul lecturii care supune scriitura, o domina ori, poate mai exact, i se suprapune.

Literatura nu iese din spatiul ei caracteristic. Fiind arta a succesivitatii, impune si un timp ce exclude simultaneitatea intelegerii.

O umbra opaca acopera acest univers care se indeparteaza mereu de el insusi. Iar sensul lecturii e acelasi ca in naratiunile anterioare: fuga spre moarte.

Dar Pont des Arts reuseste sa fie si un roman problematic care innoada energic discursul etic, etnic, politic, filosofic etc. Tepeneag se intoarce la obarsii, dupa ce, scriind Nuntile necesare, spusese adio locurilor natale.

In Pont exista o grija adevarata pentru identitatea romaneasca, tarele ei fara leac, de la candoare la amoralism, de la imaginatia mitomana la debusolare si amnezie. Marian Victor BUCIU Roman al lecturii, Pont des Arts e, totodata – si nu in mai mica masura decat Hotel Europa –, si un roman al scrierii.

Pentru ca, de fapt, in vreme ce cu totii – cititori, personaje – citesc cate ceva, se scrie un roman – chiar acesta,Pont des Arts. „Se scrie” conform aceluiasi pact autobiografic inselator, ca si primul volum al seriei, si cu acelasi specios, ironic scrupul de „autenticitate”. Autenticitate, insist, specioasa, adica parelnica, menita a semnifica deschiderea cartii spre real, dar cu ironie si detasare.

Nicolae BARNAAutorul schimba ingenios accentele de la un volum la altul. In Hotel Europa e mai aproape de realitatile romanesti postdecembriste: preocuparea lui e trista comedie a fugii (sau a navalirii) romanilor in Europa.

In Pont des Arts biruie jocul autoreferentialitatilor. Personajele stiu cum au fost prezentate in romanul anterior, intervin pe langa autor, care are un concurent in alt scriitor, dr.

Gachet. Sotia scriitorului, Marianne, motanul siamez si tanara Ana (prin corespondenta) devin un fel de instante narative, emitatori de opinii, indoieli si sfaturi literare.

Ion SIMUT