Pachet 4 carti: Ionel Teodoreanu. La Medeleni 3 Vol. + Ulita copilariei. In casa bunicilor - Ionel Teodoreanu

Pachetul contine volumele: • La Medeleni Volumul I. Hotarul nestatornic (344 pagini) • La Medeleni Volumul II.

Drumuri (520 pagini) • La Medeleni Volumul III. Intre vanturi (384 pagini) \n • Ulita copilariei.

In casa bunicilor (192 pagini) Roman de atmosfera, polifonic si autoreferential, La Medeleni ramane una dintre operele de referinta ale autorului sau, si chiar una dintre scrierile interbelice durabile. Putini dintre criticii contemporani lui Ionel Teodoreanu s-ar fi asteptat, probabil, ca trilogia sa treaca cu bine proba timpului.

Insa astazi, la aproape un veac de la aparitia cartii, valentele sale de modernitate - lasand deoparte excesul metaforic si febricitatea lirica - se pot distinge cu claritate. Pe langa adevarurile invatate de la simbolisti si de la Proust, autorul Medelenilor dovedeste subtilitate, suplete, spirit analitic si, nu in ultimul rand, capacitatea de a armoniza aceasta suita de trasaturi eterogene intr-o sinteza ce aspira sa recupereze, prin mijlocirea artei, varsta edenica si paradisul pierdut.

Cel mai cunoscut roman al copilariei de la noi este, in fond, romanul disparitiei unei lumi. Dar si al recuperarii ei prin mijlocirea fictiunii. - Catrinel Popa \n \n Ulita copilariei reprezinta un moment de maturizare a scriitorului, aflat acum in posesia formulei sale literare.

Orchestratia uimitor de bine stapanita, echilibrul de forte, sobrietatea alaturata jocului cand gratios, cand grammatic, cand grav, al variatiunilor, revenirea la laitmotive, sunt numai cateva din trasaturile acestei creatii poematice, sustinand un lyrism authentic. - Silvia Tomus In casa bunicilor este popasul unui om trecut de patruzeci de ani in amintirea ninsa, alba a copilariei, alaturi de doi bunici fermecatori. Pe apa amintirii scriitorul navigheaza furat de sentimente, retraind cand cu duiosie, cand cu haz persecutiile bunicii Elencu, creionata contrastant alaturi de bunicul generos, bland, darnic.

Tonul evocarilor este catifelat si cald, adesea strunit de ironie, ceea ce face ca duiosia sa nu se transforme in dulcegarie. - Eugenia Tudor