Pierdut in Nepal si Ladakh | Catalin Vrabie

Pierdut a fost si regasit! De fiecare data.

Un nou volum de calatorii, semnat Catalin Vrabie, in lumi ce-mi par la capatul lumii sau chiar din alta lume. Credincios rucsacului sau, ce l-a insotit pe culmile Elbrusului, in Muntii Caucaz si pierdut, apoi, prin Rusia, a colindat crestele Alpilor si vaile Californiei...

Mont Blanc, Matterhorn, Dolomiti, El Capitan si alte provocari de genul asta din lumea larga... Deosebit de frumoasa, ca sa-l parafrazez pe autor.

Am aflat din paginile cartilor anterioare cum s-a pierdut prin India si Iran, tari putin cunoscute, cel putin locuitorilor de la poale de Carpati. Intr-un limbaj deseori frust, domn profesor Vrabie ne comunica detalii extrem de interesante, fapte de viata absolut de necrezut pentru civilizatia europeana.

Socul Orientului incepe din Turcia cu forfota sa inepuizabila, dar, cu rabdare, treci... aeroportul si te trezesti in alt avion s.a.m.d. pana ajungi la destinatie. De asta data la Kathmandu, dupa o escala in toridul Sharjah din Golful Persic unde era tinta privirilor fiind cam singurul european prin zona!

La cei peste 190 de centimetri ai sai, greu de pitit printre ceilalti semeni. Cu o buna capacitate de comunicare, inca de la primul pas in Nepal se pierde pe la diverse adrese a noilor sai prieteni pasageri, facand ca voiajul sa fie mai placut si plin de tot soiul de surprize.

Ne sunt strecurate permanent informatii din toate domeniile de activitate a nepalezilor, mai ales din viata lor privata. Remarca, cu umor, haosul din circulatia rutiera, lipsa curentului cate sase ore pe zi, orezul condimentat pana la cote lacrimogene, element perpetuu in alimentatia cotidiana, cat si ospitalitatea noilor cunostinte facute ad-hoc.

Ascutitul simt al detaliului face ca povestirea calatoriei in Nepal sa curga alert, consemnata pe ore si minute, fara stridente, cu binevenite observatii usor malitioase la comoditatea romanilor in privinta amenajarii si exploatarii propriului teritoriu, al comportamentului public sau nervozitatea permanenta fata de calmul si comportarea nepalezilor, desi conditiile in trafic sunt aici extrem de vitrege. „Circa 25% din locuitorii acestei tari traiesc sub limita saraciei – definita de Banca Mondiala ca fiind sub pragul de un dolar pe zi.” O informatie care te cutremura si face sa intelegi multe despre modul de viata nepalez sau indian. „Jungle party” este un capitol plin de peripetii traite prin totii porii, numai la simpla idee ca te poti intalni oricand cu un rinocer, urs sau tigru! Dintre solutiile oferite de instructori cea mai la indemana pare a fi aceea de a te lasa mancat, respectiv zdrobit de animalul care-ti sare in cale!

Strong! prof. Sergiu Gabureac