Portretul lui Dorian Gray - Oscar Wilde

• Editie integrala \n \n Lua de pe canapea cuvertura aceea purpurie, tesuta cu aur, care o acoperea si, tinand-o in maini, trecu in spatele paravanului. Oare chipul de pe panza era mai dezgustator decat inainte?

I se parea neschimbat, dar ura i se intensificase. Par de aur, ochi albastri, buze rosii, trandafirii - toate erau la locul lor.

Doar expresia se schimbase. Arata cumplit, cu trasatura aceea de cruzime.

In comparatie cu reprosurile si criticile taioase citite pe panza, cat de superficiale fusesera mustrarile lui Basil in legatura cu Sibyl Vane! - cat de superficiale si lipsite de importanta! Propriul suflet il privea de pe panza si il chema la judecata.

Il cuprinse o senzatie de durere, moment in care arunca giulgiul bogat peste tablou. In clipa aceea, se auzi o bataie in usa.