Praf | Florin Purluca

”...s-a intamplat intr-un inceput de Decembrie, intr-o vreme in care copiii tanjeau a zapezi si aroma Craciunului, iar oamenii mari a gust de concedii si sunca fiarta. A inceput sa cada agale, nestingherit de nimeni si nimic, praful cenusiu, moale si sfaramicios, greu deloc si gratios ca puful de gasca.

La inceput au ras, au chicotit ca nu stiu care sfant s-a pus pe gratarit fripturi grase si unsuroase. Dar gluma n-a tinut decat o vreme, pentru ca praful cadea – si tot cadea, de nu se mai oprea – inexorabil, invelind lumea intr-o plapuma de funingine.”