Recurs la iubire. Visul destin - Silvie Manole

Poem de iubire De n-ai fi fost, poemul iubirii, Ascuns mi-ar fi. E legea firii, Sa-nveti ca neimpliniri vin ca niste munti in cale Pe care trebuie sa-i urci, spre desavarsirea vietii tale.

Iubirea s-o lasi ca vocea ratiunii sa fie, De acord cu a inimii solie. Sa nu te pierzi in tristeti, tarzii regrete, Viata sa celebrezi, sa sorbi din ea cu sete.

Sa lasi sa-ti creasca cerul in suflet, Din lumina stelelor sa te adapi. Cu un cantec Sa intampini fiecare zi, sa iubesti Apoi lumina din sori sa raspandesti.

Viata cu nimic nu ti-e datoare, Dator esti tu s-o ingrijesti, poemul iubirii, ca pe o floare S-o uzi la radacina, s-o aperi de tristeti. Ca indiferenta poate ucide si a trandafirilor frumuseti.