Saptamani interioare. Jurnal de coronavirus | Ionut Iamandi

De obicei, un resume se scrie invers, pornesti cu ultimele ispravi si te indrepti apoi treptat catre prima, cea mai importanta de fapt, a nasterii (care la rigoare nici nu iti apartine; e cea mai mare frauda acceptata tacit in materie de CV-uri). In ce ma priveste, incep, fireste, chiar cu cartea pe care o tineti acum in mana despre perioada pe care nimeni n-a vazut-o venind, a pandemiei de coronavirus.

O carte in care am incercat sa inteleg din mers, ca noi toti de altfel, ce a determinat schimbarile radicale petrecute intr-un rastimp atat de scurt. Mai mentionez la „realizari” publicarea la sfarsitul anului trecut a volumului „Anul electoral 1946.

PCR in campanie la radio”, bazat pe documente gasite chiar in arhiva radioului public unde lucrez in prezent. Interesul meu pentru radio a inceput din anii ‘90, din timpul facultatii din Galati, orasul natal, si s-a maturizat ulterior la cea mai mare scoala de jurnalism care a existat vreodata in Romania - si nu exagerez cu nimic - si care s-a numit sectia romana a BBC World Service de la Bucuresti si Londra.

Nu era o scoala doar pentru invataceii jurnalisti, a fost o scoala, as spune, si pentru clasa politica, careia ii impunea o anumita tinuta in exprimare si chiar actiune. Intre BBC si Radio Romania am facut un stagiu la Adevarul, pe vremea cand ziarul „duduia”, inainte de a fi lovit de criza economica din 2010.

Activitatea mea pe taramul publicisticii (istorice, dar nu numai) si-a gasit uneori expresia si in articolele si comentariile din reviste precum Dilema Veche, Historia sau Reporter Global. Cu norma intreaga insa activez la Radio Romania, ca jurnalist in cadrul departamentului de stiri pentru internet.

Daca as face o stire online despre activitatea mea publicistica la acest stadiu, la cuvintele cheie as trece „presa”, „istorie”, „literatura” - cu mentiunea si indemnul de a mai intra pe pagina, sa vedeti ce mai apare la urmatorul update.