Sfantul Arhiepiscop Luca | Nectarie Antonopoulos

Au sapat si au gasit sfintele moaste. Cand arhiepiscopul Lazar a coborat in mormant si a luat in maini moastele, vantul a incetat dintr-o data.

S-a lasat o liniste adanca. Toti aveau lumanarile aprinse, ingenuncheasera si priveau emo?.

Cantau Sfinte Dumnezeule, stramutand moastele in biserica cimitirului, afierosita pomenirii Tuturor Sfintilor. Langa biserica, o femeie demonizata a inceput sa strige: „Prea Sfintite, nu ma chinui, lasa-ma!" In toate locurile lui de exil episcopul Luca si-a oferit gratuit serviciile, fara de arginti, si a vindecat multi bolnavi.

Pe acolo pe unde a trecut oamenii isi amintesc de ei cu o recunostinta deosebita. Niciodata nu a refuzat sa-i ajute pe saraci, pe orfani, si desigur fara bani, precum Sfintii Doctori fara de arginti.

A dedicat zile intregi ingrijindu-i pe copiii bolnavi si murdari de la sate, care traiau in conditii mizerabile.Starea sanatatii Iui era foarte rea. Suferintele prin care a trecut, foarte multe.

Sa adaugam la toate acestea si durerea de parinte; se afla departe de copiii lui dragi, care ramasesera orfani de mama. Insa era mereu neobosit si dornic sa ajute.