Si din cenusa, lacrimi, roua, astept sa ploua pe din doua | Aurelia Urse

„Sufletul meu este un pumn de cenusa,/ o camera ferecata intr-un noian de intuneric,/ un fir de nisip, agatat de o lacrima amara.// Caut in pustiu macar o umbra/ de care sa ma pot apropia,/ dar ratacesc, fara sa-mi pot gasi crucea.// Inima mea – goala de secunde, zile/ si anotimpuri,/ cauta un strop de lumina,/ ingenuncheaza si se roaga/ pentru clipa din urma.// Si-atunci, Doamne, imi poti trimite un inger/ cu o luminare, o carte si-o creanga de brad,/ sa nu ma duc cu miinile goale pe lumea cealalta?” (Sufletul meu)