Si voi trai mereu | Jean d’Ormesson

Jean d’Ormesson (1925–2017) este una dintre marile figuri ale literaturii fran­ceze contemporane. Romancier, eseist si filozof, este adesea evocat ca eternul „fericit“, gratie seninatatii sale indelung hranite cultural.

Nascut la Paris, intr-o familie aristocratica, in care vederile de dreapta si de stanga se calibrau reciproc prin filtrul catolicismului, contele Jean Bruno Wladimir Francois de Paule Le Fevre d’Ormesson a studiat filozofia la Ecole normale superieure. Intre 1974 si 1977 a condus prestigiosul cotidian Le Figaro.

In 1973 a devenit membru al Academiei Franceze, preluand fotoliul lui Jules Romains, dupa ce obtinuse, in 1971, marele premiu pentru roman al Aca­demiei Franceze, pentru La Gloire de l’Empire.E X I S T A U N S I N G U R R O M A N –S I I I S U N T E M C A N D A U T O R I , C A N D P E R S O N A J E :I S T O R I A . O A M E N I I F A C I S T O R I A ,D A R N U S T I U I S T O R I A P E C A R E O F A C .„Stiti ce fac, ce n-am incetat niciodata sa fac?

Sa ma schimb. Ca universul, ca viata, ca timpul, ma schimb si raman acelasi.

Sunt totdeauna aici, iar voi nu ma recunoasteti. Cel mai adesea cand ma vedeti pe strada, intr-un palat, la televizor, la birou sau in fotografii vechi, asta ziceti: «Ah!

Cum s-a schimbat...». Intotdeauna m-am schimbat.

Odata cu varsta, ma schimb din ce in ce mai repede.“ – JEAN D’ORMESSONCu o ironie agreabila, o poveste intelectuala semnataJean d’Ormesson. Ultima.„Culegator si vanator intr-o natura inca virgina, omul ajunge, dupa un drum de milenii, pe malurile Nilului, unde se dezvolta agricultura si scrisul.

Rand pe rand african, sumerian, troian, prieten cu Ahile si Ulise, cetatean roman, evreu ratacitor, omul saluta inventarea tiparului, descoperirea Lumii Noi, Revolutia din 1789, progresul stiintei. Fie ca e marinar, servitoare intr-o taverna de pe muntele Sainte-Genevieve, valet al unui mare pictor sau al unui astronom ori metresa de imparat, fiinta umana se simte ca acasa in Ierusalim, in Bizant, la Venetia sau la New York.

De-a lungul timpului pe care il cunoastem, veti fi remarcat nu o data: mi-am schimbat hainele mai des decat ducesa de Guermantes, mai des decat Sanseverina sau prietena mea Nana, draga lui Toulet, mai des decat toate eroinele noastre de roman. Am purtat tunica, toga, cuirasa, val, cazaca, pantaloni, frac, reverenda, veston, dantela, muselina, jacheta, corset, camasa, camasa de zale, salopeta, coif, tunica de zale, malacof, jeansi, crinolina, sutana.

Mi-am pus pe mine halatul doctorului, al infirmierei, al farma­cistei, al laborantului, al tehnicianului. Multa vreme tratata cu indiferenta, cu stoicism, cu dispret, sanatatea devine una dintre preocuparile voastre majore, cheia si scopul politicii si stiin­tei.

Pe precursori si pe fondatori inca ii putem distinge. Dar e imposibil sa urmarim stiinta si medicina...