Yoga clasica in practica | Nathesvara

Yoga Clasica este arta autocunoasterii si autocontrolului, singurele atribute care te pot conduce catre starea de libertate deplina (mukti), scopul ultim al evolutiei spirituale, prin care Spiritul (Purusha) isi actualizeaza pe deplin propria individualitate (kaivalya).Yoga Clasica imbina Patanjali Yoga cu Hathayoga tantrica din traditia Nath Siddha. Pe la 12 ani am aflat despre yoga de la un unchi impatimit de tot ceea ce este neconventional si, in scurt timp, am stiut ca vreau sa practic yoga.

De la unchiul meu am invatat si alaturi de el am practicat prima tehnica de pranayama, care nu numai ca mi-a stimulat interesul fata de aceste practici, ci mi-a aprins si imaginatia fata de tot ceea se poate dobandi prin aceasta disciplina. Apoi, cand am ajuns la liceu, am inceput sa practic de unul singur, sporadic, din diverse carti, suficient de mult ca sa-mi creasca constant interesul fata de practicile de tip yoghin.

In fapt, pe la inceputul facultatii devenisem atat de interesat de practica intensiva a unei forme de yoga traditionala, incat la un moment dat mi-am facut planuri ca, dupa terminarea studiilor universitare, sa plec pentru un timp in India, ca sa gasesc un maestru yoghin care sa ma invete arta sa. Destinul meu a fost insa cu totul altul si asa am ajuns sa inteleg celebra zicala: "Daca vrei sa-1 faci pe Dumnezeu sa rada, atunci spune-i planurile tale!" Eram atunci convins ca numai de mine si de modul in care eu actionez depinde tot ceea ce avea sa urmeze in viata mea.

Mi-a luat ceva timp si a trebuit sa trec prin mai multe evenimente mai putin fericite ca sa ajung sa inteleg faptul ca, in ciuda aparentelor, avem un control destul de limitat asupra propriilor vieti. Cei mai multi dintre noi avem impresia ca suntem in control, ca viata este determinata mai ales de ceea ce planuim si realizam si suntem teribil de neplacut surprinsi atunci cand lucrurile nu merg asa cum ne dorim.

Adevarul pe care cu totii ajungem sa-1 acceptam, pe masura trecerii timpului, este acela ca vointa noastra este numai una (de multe ori cea mai slaba!) dintre fortele care (ne) guverneaza viata, iar anemica noastra capacitate de a accepta si intelege realitatea ne impiedica sa recunoastem faptul ca, de cele mai multe ori suntem practic sclavii tendintelor interioare, a instinctelor si a dorintelor, la care se adauga influenta de multe ori determinanta a conjuncturilor exterioare. Experientele pe care le-am avut practicand yoga mi-au aratat faptul ca numai dezvoltarea treptata a vointei si a capacitatii de constientizare conduc la dezvoltarea fiintei noastre catre o directa si corecta intelegere si utilizare a fortelor care ne guverneaza existenta.

Numai prin constientizare si autocontrol putem ajunge, incet-incet, sa abandonam cunoasterea gresita si de multe ori imaginara pe care o avem despre noi insine si despre viata. Prin constientizarea treptata a propriei fiinte descoperim faptul ca cea mai mare parte a vietii am fost condusi de instincte (aflate mult dincolo de controlul constient al mintii noastre), de dorinte de tot...