Canonul (im)perfectiunilor. Excurs comparatist - Ioana Pavel

E limpede ca Ioana Pavel s-a documentat bogat, se vede placerea lecturii (a frecventarii mereu cu folos a bibliotecii) si a interpretarii. O serioasa armatura teoretica se afla la baza acestor pagini, doar ca nu exista nicio ostentatie conceptuala, instrumentarul fiind pus mereu in slujba interpretarii si a literaturii comparate.

Autoarea are vocatie pentru a investiga lumea ideilor, pentru a realiza excursul comparatist pe care si-l propune. Cu inteligenta critica, ea da aici, dupa cum precizeaza, o versiune a reprezentarii canonului.

As spune ca tipul de comparatistica practicat de Ioana Pavel este unul problematizant, bazat intotdeauna pe o documentare ce tinde spre exhaustivitate si indreptandu-se spre gasirea unei solutii sau macar spre instituirea unei argumentatii echilibrate. - Sanda Cordos \n Absolutizarea canonului (prin fetisizarea Marilor Carti si a autorilor clasici) sau relativizarea sa excesiva (facuta sa tulbure perspectiva ierarhic-ordonatoare) reflecta un tip de radicalism ideologic si de dogmatism combatut indirect aici prin recursul la ironie si la nuanta - de unde si importanta umbrelor si a contururilor evanescente, ce se lasa deslusite doar de privirea contemplativa, pentru care esteticul nu e vorba goala. Departe de a lasa impresia unui produs de serie, studiul de fata se distinge prin spiritul de finete ce insufleteste mereu comentariul critic si printr-o eleganta stilistica admirabila - cu precizarea ca stilul nu e, aici, decat omul insusi.

Litteralement et dans tous les sens. - Antonio Patras \n Ochiul cu care imbratiseaza textele are caracteristicile la care se refera David Le Breton in cercetarile dedicate antropologiei simturilor: este simultan un ochi optic, glisand peste obiecte, survolandu-le si oferindu-ne o perspectiva de ansamblu, dar si unul haptic, atingand cu delicatete ferma detaliile care merita sa fie exhibate. - Cristina Bogdan \n Proiectul articulat in cartea Canonul (im)perfectiunilor. Excurs comparatist este dublu planificat: pe de o parte, mai ales la inceput, el testeaza termeni si concepte operationale in lunga istorie a canonului, dar si a dezbaterii definirii lui, pentru stabilizarea unui instrumentar de lucru, urmand ca ulterior sa selecteze opere cu un inalt grad de autoreflexivitate, pentru a raspunde intrebarii care o preocupa de la bun inceput pe autoare: cum mediteaza literatura asupra siesi. - Mihaela Ursa