Daghero Tiff - Ioan-Pavel Azap

Orice festival de film este un eveniment major in viata celor ce iubesc filmul. Cel inaugurat la Cluj, cu peste un deceniu in urma, este cu atat mai mult un eveniment, cu cat organizatorii i-au asigurat o sumedenie de atribute demne de marile festivaluri.

Nume de cineasti, filme in premiera, participarea unor personalitati din lumea creatiei, distributiei si criticii de film au facut ca manifestarea clujeana sa devina un punct de reper major pe harta culturala a tarii, si nu numai. TIFF-ul a devenit un brand de Romania.

Nu statisticile, care fac mandria organizatorilor, se impun aici. Ci valoarea participantilor, calitatea operelor proiectate, substanta discutiilor din sectiunile paralele, dragostea spectatorilor pentru filmele care contrazic tsunami-ul filmelor americane abatut pe ecranele Europei.

Deci, si la noi. Intelept conceput, inteligent construit, cu dragoste materializat, Festivalul clujean trebuia sa aiba un cronicar daruit, un profund cunoscator al artei a saptea, dar si a dedesubturilor ei, ce implica orgolii si false modestii, ambitii si nerecunoscute esecuri, o buna intelegere a psihologiei publicului, lesne de manipulat, cum se intampla in democratiile aflate la inceput de drum.

Important este faptul ca, adunand ani de experienta, TIFF-ul a nascut sateliti - cum ar fi Comedy Cluj. Dar, dincolo de acest lucru, trebuie subliniat un fenomen, mai putin cunoscut de alte asemenea manifestari cinematografice, si anume, exportul de creatie cinematografica al TIFF-ului catre alte centre urbane, vaduvite de marile valori ale artei a saptea, din cauza unei distribuiri exagerate, peste masura de exagerate, a tuturor dejectiilor fabricii de film de la Hollywood.

Ca sunt si exceptii, asta-i alta poveste. Ne bucuram de TIFF la Sibiu, la Bucuresti, si in alte orase, ne bucuram ca orasul Cluj detine un stindard ofensiv in batalia filmului de calitate, pentru a mai educa un public afanisit de televiziune si de trei dimensiuni aiurea utilizate.

Biografia TIFF-ului trebuie sa fie un exemplu pentru viitorii cruciati in lupta pentru filmul care promoveaza valorile umaniste si nu doar pe cele ale divertismentului gratuit si vulgar, distribuit de o anume cinematografie majoritara pe ecrane. - Calin Stanculescu